Sunteti aici: Home Arte Plastice Sculptura Constantin Brancusi Pasarea Maiastra

Postari recente in forum

No posts to display.

Contact & Feedback

Va multumim pentru ca ne vizitati site-ul . Daca aveti vreo propunere constructiva, vreo sugestie creatoare ori pur si simplu doriti sa ne contactati, puteti folosi acest formular. Va multumim !






Pasarea Maiastra PDF Imprimare Email

Constantin Brancusi        

       Comentariu artistic : Carmen Preda 

     „Bucuria cea mai mare, notează Brancuși, este contactul dintre esența noastră și esența eternă.“

     „Dacă lucrul pe care îl faci nu se leagă de necesitatea absolută a evoluției, e inutil și dăunător.“

     Brâncuşi a cucerit lumea cu mituri româneşti, cum este cel al  Pasării Maiastre, din care au rezultat  Măiestrele sale (Păsări în vazduh).

       O temă care ocupă un loc privilegiat în opera sa este cea a păsării, a zborului. Prima lucrare din acest ciclu este Măiastra (1912), o lucrare în bronz al cărei nume este dat de o pasăre miraculoasă din legendele populare româneşti. Dominantă între păsări, uneori chiar în toată fauna mitologică, Pasărea Măiastră aparţine de fapt Celuilalt Tărâm, sau lumea de dincolo.

       Ca regină a păsărilor, ea aminteşte întrucâtva de pasărea Garuda din textele sanscrite.Trăind în izolare, arătându-se arareori în splendoarea penajului ei cu strălucire multicoloră, ea are o nesecată putere magică şi un scop justiţiar. Uneori apare în ipostaza de pasăre oraculară. Cântecul ei nu răsună decât în singurătate, dar cine are privilegiul să-l asculte, întinereşte spontan.

       În 1919, Brâncuşi creează Pasărea în spaţiu, o lucrare în bronz şlefuit, în forma de elipsă, care redă esenţa zborului.

       În seria Păsărilor, transformările progresive de la o variantă la alta se traduc printr-o progresivă alungire a profilului vertical până la pragul exacerbării. Sunt strident sfidate înseși legile de rezistență ale marmurei care s-ar frânge spontan dacă, în prealabil, sculptorul nu consolida lucrările prin vergele de oțel, inserate discret în corpul Păsărilor.
        Pentru Athena T. Spear, Păsările în vazduh, verticalitatea lor insurgentă, deși primejdios de fragilă, oferă dovada palpabila a unei „infidelități față de natura materialului“. Variantele în marmură ii par a se fi nascut din simpla „ambiție de a realiza o asemenea ispravă tehnică“.

maiastra 127x273      Brancusi își inchipuie Păsările în văzduh tâșnind impetuos spre cer, spre focul solar, apte să urce neabatut spre bolta siderală, acolo unde materia își pierde,în fapt, greutatea.
       În încercările sale temerare de a vorbi despre transcenderea teluricului, despre aspirația către veșnicie, riscurile tehnice sunt conștient subsumate angajamentului de a materializa aceste idei. Într-adevar, Păsările evocă entuziasmul unui mariaj al pietrei sau al metalului cu focul, care odată pornit, nu se mai poate stinge. Astfel, „infidelitatea“ artistului fata de marmură, ca suport material al lucrarii, este reală, așa cum observa și Athena T. Spear. Dar ea apare drept corolar al fidelității față de exigențele reprezentării focului, materia ideatică, de referință a Păsărilor.

      Tot din 1919 datează și transformarea insolită a Măiestrei. Reconcepută integral, noua lucrare, Pasăre galbenă, introduce un motiv nou în creația brâncușiană – cel al zborului vertical. Lucarea este foarte simplă la o prima vedere.

   Privind mai atent, descoperim cum Brâncuși a sugerat ideea înălțării în spațiu, posibilitatea transcenderii cadrului concret de existentă. Reușește astfel să anuleze efectele gravitaționale, dematerializând, printr-o șlefuire îndelungată, volumele.

Brâncuși spunea:

 „Spre imensitatea văzduhului - aceasta este Pasărea mea.
Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri.
De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre.
Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: Zborul, elanul... "

 „Dumnezeirea este pre­tutindeni;
şi când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi, şi când te simţi umil, şi când te dăruieşti.
Divinitatea rămâne în opera ta; ea este magică...
Ei bine, o doamnă de la New York, care a simţit într-adevăr acest lucru,
a plâns şi a îngenuncheat în faţa uneia dintre Măiestrele mele. ”

 „Nu cunoaștem până la Brâncuși, observa Cristian Robert Velescu, un alt sculptor care să fi transformat suprafața metalică șlefuită până la a obține efecte de oglindire, în mijloc expresiv al artei sale.“

Poate ca ideea șlefuirii statuilor o va fi dobândit citind texte din Platon, cum sustine criticul citat.

Desigur, „descătușarea de materie“ nu privea un conflict afirmat de artist între spirit si materie. Ci, mai curând, o revalorizare a binomului spirit – materie.
Pentru sculptor, materia sublimată devine spirit.

 „La Brancuși, notează Paul Herbé, totul este limpezime, totul este construcție, nimic nu indică distrugerea.“

„Ca arta să fie liberă și universală trebuie să creezi ca un zeu, să comanzi ca un rege și să execuți ca un sclav“.
 Si iată, muncind ca un sclav, ignorând convenții aidoma unui rege, urcând în spirit înspre o cuprindere a actului creației între zări cosmice, Brâncuși afla taina apei și taina focului.

„Prometeu și Măiastra mi-au descoperit că este cu putință o sculptură a focului (…)“

  Brâncuși a găsit tainele limbii ce se adresează sufletului într-o sfântă tăcere.
  Doresc să închei această succintă prezentare cu câteva versuri care mi-au fost inspirate în urma contemplării sculpturii Pasărea Măistră :

  “Iată Pasărea Măiastră

    cum își desface aripile în noaptea albastră..

    Și de la mine pare că zboară către Tine

    Iar de la Tine pare că zboară către mine

    Însă ea...

    Este suspendată atât de frumos ..

    Deasupra Eternității”.