Sunteti aici: Home Literatura Poezie

Postari recente in forum

No posts to display.

Contact & Feedback

Va multumim pentru ca ne vizitati site-ul . Daca aveti vreo propunere constructiva, vreo sugestie creatoare ori pur si simplu doriti sa ne contactati, puteti folosi acest formular. Va multumim !






Poezii de Tudor Plaiesu PDF Imprimare Email

 

Ar trebui să tac mai mult.

Să tac...

 

ar trebui să tac mai mult. să tac 
şi-n pielea cărnii tale să mă-mbrac 
cum se-nveşmîntă-n duhul celor sfinte 
lăstarii inimii neprihănite. 

sînt unele lumini, la care gîndul 
se-opreşte, ca un orb îngenuncheat 
în fața proniei strălucitoare; 
aşa mă faci, femeie, tu, bărbat 

cînd mă orbeşti cu frumuseţea caldă 
a sufletului tău curat şi blînd. 
din coapsa ta, sublim inmiresmată 
rodeşte fericirea în Cuvînt.

 

O tele viziune de pe o altă planetă

 

butonînd, într-o zi epocală, la telecomenzi 
deștele-mi dibuiră, printr-o minune curată 
în care ar fi musai să crezi de vrei s-o și vezi 
un post tv de pe o altă planetă, 
cu mult mai evoluată, 

astfel încît, aș putea să procur o senzație 
cu iz de anticipație, despre cum 
o s-arate într-o zi manipularea de-acum. 

care va să zică, la televizor, în loc de zoaie, 
chiloței și alte sulemeneli prin gunoaie, 
producătorii or să bage în promptere apă de ploaie 
și din round-up-uri or să se scurgă, spre telespectator 
lapte de migdale, propolis și cimbrișor 
pen' care sărmanii pe care pînă mai ieri i-au îmbolnăvit 
cu toate shit-urile generatoare de tîmpiți și profit 
or să le mulțumească în prime time, direct 
printr-o fereastră cu the butterfly effect 
deschisă printr-un dispozitiv special 
elicoido-longitudi-frontal 
implantat de băieții cu ochii albaștri, acuma curați, 
în casele lor de contribuabilo-foști manipulați - 
un aparat fabricat din mujdei de usturoi 
teleportat printr-un jump room 
din păpușoi. 

desigur, un loc eminamente special 
îl va ocupa entertainment-ul local 
în care reclamele de pînă mai ieri 
doldora de subliminale 
or să încurajeze cu totul alte mecanisme subconștiento-compulsionale, 
teleghidînd telespectatorul să facă bine 
nu producătorilor de otrăvuri sau patronilor de magazine, 
cartelelor mafiote, economico-îndobitocitoare, 
arhitecturilor infracționale, 
ci vor apăsa ca smintitele, pe 
buna cuviință, încrederea-n sine, de 
atîtea ori terfelite și făcute praf, pînă mai ieri 
de negustorii de frici și plăceri. 

mărturisesc cu uimire că nu am văzut 
la televiziunea aceea, de pe altă planetă 
nici un film cu nici un fel de vedetă. 
veneau cîte unii, arareori, întrerupînd 
zumzăitul concertelor blînd 
sau odele de slavă și bucurie cîntate lui Dumnezeu - 
la dînșii nu mai erau la modă liber cugetătorii, curentul ateu- 
și ziceau mai de unele, mai de altele 
despre genii de pe stelele lor, elegantele 
care inventaseră fel de fel de dispozitive 
cu tehnologii din nenumărate domenii inovative 
ce creșteau apetitul internațional 
pentru performanța cu caracter neuronal. 

e adevărat, am văzut și adrienii, nicolaii, florinii, vandamii 
dar acolo performau în manufacturi de origami 
fiind lăsați de către ceilalți, în loc să taie-n urechi elevate 
frunze la cîini, 
să facă din hîrtiuțe colorate tot felul de încîntătoare minuni 
pentru copiii mai mici sau copiii bătrîni. 

despre politică, chiar nu am ce să vă zic 
pentru că nu erau guverne, state, nimic. 
trîntorii, propagandiștii, paparudele, lipitorile 
fuseseră de foarte multă vreme, probabil, uitate 
pentru că piramidele și valorile 
fuseseră înapoi inversate 
de cine știe cîtă vreme, prin vreo antichitate de-a lor. 

(dă, Doamne, și nouă, așa un televizor!)

 

 

Reamintire

 

o ştiusem din poveştile copilăriei

rămase în inimă ca un poem aşteptat

şi în continuă scriere, cu pana sîngerie a dorului,

nicicînd terminat;

 

cînd apăruse, văzusem vederea

în jurul luminii, adunată

ca ochii de pe ramurile arborelui vieţii

deschişi cu toţii deodată

 

şi această aflare mă ridicase înapoi

cu aripi bruşte din piept, crescute alene,

pînă la soarele alb, regăsit în altoi

cu rădăcinile lui

dătătoare din gene.

 

Prin ochiul tău, prin ochiul Lui...

 

prin ochiul tău mă vede Dumnezeu

Cel ce-a făcut vederea să se vadă

cînd pleoapa de pe tu şi de pe eu

taie în inimi cu a luminii spadă

 

pînă la firul firav, nesfîrşit,

ce leagă dorul cu Fiinţa toată

în punctul viu, din spaţiul infinit

în care clipa-n vid ni se desfată.

 

prin ochiul meu te vede Dumnezeu

cu inima arzînd să ne cuprindă

în necuprinderea aprinsului de Eu,

şi-n fără forma Lui de formă sfîntă.

 

prin ochii-ne, se vede Dumnezeu

pe sine însuşi oglindit în sine,

arzînd de dorul tău, în dorul meu,

pe rugul pur al dragostei depline.