Sunteti aici: Home Literatura Va fi odata ...

Postari recente in forum

No posts to display.

Contact & Feedback

Va multumim pentru ca ne vizitati site-ul . Daca aveti vreo propunere constructiva, vreo sugestie creatoare ori pur si simplu doriti sa ne contactati, puteti folosi acest formular. Va multumim !






Va fi odata ca niciodata PDF Imprimare Email

Va fi odată ca niciodată

Aurea Mutulescu

 

Criza literaturii a depăşit puseurile febrile. Criza literaturii s-a cronicizat. Dar nu manifestele care clamează revolta faţă de o lume în declin, nu strigătele dezarticulate ale unei viziuni care pune suferinţa în centrul operei şi neagă puterea noastră de a ieşi din labirint vor reda creaţiilor de azi măreţia pierdută.

Nu mijloacele de expresie vor schimba literatura, nu experimentele la nivelul temelor sau al tehnicilor narative. Dacă ne preocupă găsirea unei soluţii, merită să gândim în termenii lui Ghandi: "Fii schimbarea pe care o doreşti în lume."

Rezolvarea crizei din literatură începe aşadar cu regăsirea de sine a scriitorului. Deoarece criza artei pe de-a-ntregul este doar o reflectare a impasului pe care îl trăieşte omul într-o epocă a inversării valorii, a alienării şi a rapacităţii unei societăţi pe bună dreptate supranumită "de consum".


Bucuria tămăduitoare, bucuria izbăvitoare

Dorim o revoluţie autentică în romanele şi poezia timpului nostru? Artistul este chemat să înfăptuiască o revoluţie interioară. Una care începe cu explorarea propriei lumi sufleteşti şi îl descătuşează din cercul vicios unde se lasă consumat de stări, emoţii, porniri cărora nu le ştie sursa şi nu le înţelege consecinţele asupra celorlalţi.

Autocunoaşterea profundă - dincolo de introspecţia psihologică, dincolo de confortabila canapea psihanalitică - înseamnă descoperirea şi cercetarea dimensiunii spirituale, cea care dă forţă şi temei tuturor celorlalte dimensiuni ale fiinţei omeneşti.

Literatura este azi mai degrabă o rană vie. Cu suferinţa nu poţi lupta. Poţi în schimb să readuci la suprafaţă filonul bucuriei adevărate. E singura tămăduitoare, e singura izbăvitoare.

Dar cum să ridicăm la rang de sărbătoare existenţa noastră? Scriitorul îşi doreşte libertate deplină şi ajunge la absolutizarea aspectelor iraţionale. În loc de beţie mistică, experimentează excese de toate soiurile.

În loc de experienţa continuă de recunoaştere a esenţelor, evadează din închisoarea lumii în cea a dependenţei de plăcere. Chiar şi plăcerea de a-şi scormoni la nesfârşit durerea. Chiar şi plăcerea de a se povesti mereu pe el însuşi cu angoasa pe care şi-o crede de nevindecat. În loc de împlinire a fiinţei şi a menirii prin participare, narcisismul care duce la sentimente de claustrare şi alienare.

Pentru a se deschide la spaţiul inspiraţiei înalte şi a comunica total prin operă cu publicul său artistul trebuie să înveţe să comunice cu sine însuşi. Aşa va putea să exprime adevărurile sublime după care jinduieşte. Artistul trebuie să-şi acceseze punctul interior de întâlnire cu eternitatea, spaţiul inimii spirituale, punctul în care se regăsesc sufletul şi conştiinţa sa.


Drumul de la plumb la aur

E timpul ca scriitorul să-şi deplaseze interesul de pe "cum" asupra lui "ce", e timpul să ţâşnească de pe orizontala lui "a face" pe verticala lui "a fi". Cine, dacă nu el şi fraţii săi întru celelalte arte sunt chemaţi în avangarda unei umanităţi care nu poate supravieţui fără să recupereze sensul spiritual al existenţei?

E timpul ca artistul să-şi recucerească rolul de intermediar între lume şi Cer. Puntea pe care ne face să păşim este chiar sufletul său, de aceea este dator Creatorului Suprem, sieşi şi publicului căruia se adresează, cu o punte care să-şi poarte călătorii până la capătul celălalt, fără să se surpe, fără să-i arunce în hău.

La fel ca opera alchimică, creaţia literară este o reflectare a creaţiei interioare. Drumul de la plumb la aur se parcurge întâi în interior, de aceea artistul nu poate trişa. Intensitatea nu este de ajuns, căci intens este şi haosul. Doar un proces continuu de întemeiere a fiinţei şi devenire spirituală deschide şansa capodoperei.

Ceea ce vom aduce în pagina de literatură a acestui site priveşte menirea pe care o avem ca artişti în această viaţă. Schiţarea unor metode de lucru cu realitatea interioară şi de operare cu energiile cosmice pe care le avem mereu la îndemână este o chemare pentru toţi cei preocupaţi de o revoluţie autentică a literaturii şi a artei cu totul. Nu-l invităm pe artist să creadă necondiţionat principiile pe care le expunem, îl invităm să le experimenteze.

Dar înainte de a alege să deschidem drum unei noi arte sau să ne prăbuşim în prăpastia pe care a săpat-o cea veche merită să ştim - într-adevăr, secolul 21 va fi unul mistic sau nu va fi deloc.

Lumea este o imensă bază de lansare pe care toate alarmele sună continuu. Şi sună demult. Facem ca oameni şi ca scriitori saltul spre un nou nivel de conştiinţă, salvăm viaţa cea adevărată a spiritului uman sau nu va mai avea cine povesti, ce povesti şi cui povesti în secolul următor.