Sunteti aici: Home Muzica Cum ascultam muzica?

Postari recente in forum

No posts to display.

Contact & Feedback

Va multumim pentru ca ne vizitati site-ul . Daca aveti vreo propunere constructiva, vreo sugestie creatoare ori pur si simplu doriti sa ne contactati, puteti folosi acest formular. Va multumim !






Cum ascultam muzica? PDF Imprimare Email

CUM ASCULTĂM MUZICA? O PERSPECTIVĂ ARMONIOASĂ ÎNTRE ŞTIINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE

de profesor yoga Dan Bozaru


În mod evident, modul în care percepem muzica este diferit de la om la om. Apare însă întrebarea firească: ce anume determină diferenţele? În primul rând sunt aspectele de natură subiectivă: personalitate, temperament, educaţie. Apoi intervin aspectele de natură obiectivă, cum ar fi mediul înconjurător, etnia sau elementele de natură tehnică. Prin urmare, muzica are o puternică bază culturală şi este firesc ca efectele pe care ea le determnina în noi să se coreleze cu un anumit "răspuns organic" din partea fiinţei noastre.

În general vorbind, putem încadra feluritele tipuri de muzică sau piese muzicale, în funcţie de specificul lor, în aşa-zise "categorii emoţionale": fericire, tristeţe, relaxare, calm, dinamism etc. De pildă, efectul energizant al muzicii provine mai ales din tempoul ei şi din caracterul ritmului pe care ea îl are. Această particularitate se corelează de asemenea, la nivelul fiinţei noastre, cu ritmul respiraţiei şi cu cu cel cardiac; o creştere a acestora va conduce în mod automat la o stimulare a grupelor musculare, care astfel vor deveni mai active şi întreaga fiinţă se va energiza.

Exemplele de acţiune profund benefică a muzicii nu se limitează doar la aspectele de natură fizică ori strict organică, ci ele se extind de asemenea şi în alte planuri ale existenţei umane, cum ar fi cel afectiv, psihic sau spiritual. Dintre aceste efecte, îmbunătăţirea atenţiei, a memoriei şi dobândirea unei stări generale de calm şi relaxare sunt cele mai cunoscute beneficii, care au fost atestate chiar prin intermediul a numeroase studii ştiinţifice. Ne-am putea întreba, de pildă, ce legătură există între muzică şi procesul atenţiei şi cum una o poate influenţa pe cealaltă. O explicaţie ar fi aceea că, în conformitate cu experimentele realizate de-a lungul timpului, "înţelegerea" muzicii şi procesul atenţiei par să implice aceeaşi regiune a creierului.

Creierul nostru va avea tendinţa să trateze muzica pe care o aude în funcţie de importanţa pe care el i-o acordă. Dacă, de pildă, ne aflăm în sala unui concert, atunci atenţia noastră va fi focalizată fără dar şi poate către muzica ce este cântată în acel concert; dacă ne aflăm însă undeva, în culisele scenei ori chiar în afara sălii de concert, dar auzim totuşi pe fundal muzica respectivă, creierul o va interpreta ca pe un fel de "fond muzical" ce poate fi chiar binefăcător, un fel de "spaţiu" ce poate deveni familiar şi pe care îl putem asocia cu un anumit tip de comportament.

Concentrarea sau atenţia focalizată este fără îndoială una dintre cheile importante prin care ne putem atinge ţelurile şi prin care putem deveni foarte eficienţi în activităţile pe care le realizăm. Beneficiile care decurg din starea de claritate şi focalizare mentală sunt evidente şi totodată numeroase, deoarece atât cantitatea cât şi calitatea muncii noastre cresc atunci într-un mod exponenţial. Există însă şi numeroşi factori care contribuie la reducerea capacităţii noastre de concentrare, cum ar fi stresul, agitaţia, lipsa de somn sau tensiunile psihice cotidiene, care diminuează drastic capacitatea noastră de focalizare a atenţiei. Din nefericire, adeseori această "împrăştiere" mentală şi neatenţie reprezintă sursa a numeroase accidente şi neajunsuri în viaţă. Tocmai de aceea, muzica este adeseori considerată dintr-o perspectivă terapeutică, adjuvantă sau chiar ca fiind un factor important de progres spiritual.

Pentru a fi însă "eficienţi" în ascultarea muzicii şi a beneficia din plin de efectele ei minunate, este necesar să cunoaştem unele aspecte despre felul în care trebuie să "abordăm" muzica pe care o ascultăm. Dacă vrem ca ea să fie un mediu potrivit pentru a desfăşura o activitate productivă eficientă, atunci este necesar ca muzica respectivă să fie familiară cu ceea ce ascultăm noi de obicei, pentru ca ea să nu atragă neapărat atenţia. Pe de altă parte, acea muzică nu trebuie să fie nici lipsită în totalitate de personalitate, deoarece într-un astfel de caz ea ar deveni plictisitoare, sfârşind prin a irita psihicul. Un alt element important este volumul la care este ascultată muzica, acesta fiind în directă legătură cu ceea ce urmărim atunci când ascultăm piesa muzicală respectivă. De pildă, un audiofil va asculta muzică la un volum puternic, pe când un om care doreşte să folosească acea muzică într-o ambianţă de lucru, ca un fond sonor stimulativ, va asculta aceeaşi piesă la un volum mediu sau chiar redus.

Întreaga ştiinţă a audiţiei muzicii este corelată cu aşa-numitele "cicluri de funcţionare ale creierului", ce corespund unor anumite plaje (relativ înguste) de frecvenţe de vibraţie. Aceste cicluri sunt definite de anumite benzi de frecvenţă la care "vibrează" creierul uman şi sunt cunoscute sub denumirile de ciclurile beta, alfa, theta şi delta. Ritmul beta corespunde stării active şi muncii cotidiene; ritmul alfa corespunde stării de relaxare şi calm mental; ritmul theta corespunde unei stări de relaxare profundă, adeseori asociată cu starea de transă; undele cerebrale de tip delta sunt comune stării de somn profund. Valoarea muzicii este pusă în evidenţă mai ales atunci când ea reuşeşte să combine în mod armonios activitatea între cele două emisfere cerebrale. Cu cât frecvenţa de vibraţie a undelor cerebrale este mai scăzută, cu atât starea de conştiinţă a fiinţei umane care ascultă acea muzică este mai elevată. Întrucât muzica înseamnă sunet, iar sunetul înseamnă energie ce se poate manifesta pe un palier extrem de larg de frecvenţe de vibraţie, rezultă că prin intermediul muzicii noi avem practic la dispoziţie o gamă foarte mare de posibilităţi de transformare a fiinţei noastre, cu condiţia să cunoaştem şi să aplicăm aşa cum trebuie modalităţile eficiente de raportare la sunet. Mai întâi se va impune elementul pragmatic, în sensul că muzica vă fi ascultată fie din dorinţe pur egotice, fie din dorinţa de a obţine un anumit efect terapeutic. Mai apoi, pe măsură ce experienţa noastră creşte şi progresăm în înţelegerea anumitor aspecte oculte ale existenţei, interesul nostru va vira atunci tot mai mult către dimensiunea spirituală a muzicii, deoarece aceasta este singura care ne poate arăta profunzimea nebănuită a universului sonor şi bogăţia lui inepuizabilă de nuanţe.

Adeseori însă aceasta se dovedeşte a fi o abordare dificilă şi ea este menită doar celor care devin cunoscători...